Rezultate principale (Ambiţie;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambition, lat. ambitio)
1. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire.
Rezultate secundare (Ambiţie;):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ambitionner)
1. tr. a trezi ambiţia, dorinţa de a face ceva.
2. refl. a fi stăpânit de ambiţie; a se încăpăţâna.
Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. ambitieux, lat. ambitiosus)
2. (om) încăpăţânat.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. arrivisme)
1. comportament de arivist, persoană hotărâtă să reușească, să parvină prin orice mijloace și cu orice preț.
2. comportament inspirat de o ambiție fără scrupule.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. mégalomanie)
1. ambiție, mândrie disproporționată, gust pentru grandios, colosal; grandomanie.
2. comportament patologic caracterizat prin dorința excesivă de glorie, de putere (nebunia grandorii).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. vanité, lat. vanitas)
1. ambiţie deşartă şi trufaşă; orgoliu, trufie, înfumurare, îmgâmfare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. velléité)
1. pretenţie, dorinţă, ambiţie (nejustificată).