Parte de vorbire: s.
Origine: (ameliora)
1. acţiunea de a (se) ameliora; amelioraţie.
2. proces de creare a unor noi soiuri de plante de cultură şi de îmbunătăţire a celor existente.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (hidro- + ameliorare, după fr. hydroamélioration)
1. totalitatea lucrărilor de îmbunătățiri funciare care au scopul să mențină în sol un raport favorabil între apă și ceilalți factori ai fertilității solului pe terenurile cu exces sau cu deficit de apă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphogamie)
1. (biol.) unire a două organe sau celule generate de acelaşi individ.
2. (biol.) copulare a celulelor fiice.
3. (biol.) metodă de ameliorare şi formare a unor rase noi de animale.
4. (bot.) polenizare încrucişată între indivizii deosebiţi ai unor specii apropiate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrologie)
1. agrotehnică.
2. studiul factorilor de vegetaţie şi a mijloacelor tehnice de ameliorare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amélioratif)
1. care are un efect de ameliorare; destinat a ameliora; ameliorator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amélioration)
1. ameliorare.
2. (pl.) îmbunătăţiri funciare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. brometching)
1. procedeu fotografic (în Anglia) pentru ameliorarea calităţii copiilor de pe negative, care marchează mari diferenţe de contrast.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. cynotechnique)
1. totalitatea principiilor şi procedeelor folosite pentru creşterea câinilor, ameliorarea raselor lor.