Dictionar

amendă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amende)

1. sancțiune constând din plata unei sume de bani.
2. ~ onorabilă = recunoaștere în public a unei fapte.
 

amenda (1)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (amendă)

1. a aplica cuiva o amendă.
2. (reg.) a amânda.
 

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
 

amendabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amendable)

1. (mai ales despre legi) care poate fi amendat, care se poate îndrepta, căruia i se pot aduce îmbunătățiri.
 

amendament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amendement)

1. îmbunătățire a unui proiect de lege, a unui tratat etc.; text introdus în acest scop.
2. corectare a anumitor erori sau omisiuni.
3. operație de îmbunătățire a unor însușiri ale solului, pentru recolte sporite.
4. substanță care, încorporată solului, îi modifică proprietățile.
 

amendativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. amendative)

1. care servește la amendare sau modificare; corectiv.
 

amenda (1)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (amendă)

1. a aplica cuiva o amendă.
2. (reg.) a amânda.
 

amenda (2)

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. amender)

1. a modifica în vederea îmbunătățirii.
2. a corecta un proiect de lege sau o propunere legislativă, în timpul dezbaterilor parlamentare, în vederea îmbunătățirii acestuia; a îmbunătăți prin amendamente (o lege).
3. a ameliora natura solului prin introducerea unor substanțe.
4. (jur.) a modifica, a îmbunătăți condiția unei persoane prin reeducare.
 

amendabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amendable)

1. (mai ales despre legi) care poate fi amendat, care se poate îndrepta, căruia i se pot aduce îmbunătățiri.
 

contra 3

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. contrer)

1. a contrazice, a riposta.
2. (box, scrimă, lupte, judo) a da o contră.
3. (bridge) a se opune, a cere o amendă dublă.
 

contravenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contravention)

1. încălcare a dispozițiilor unei legi, ale unui regulament etc., care se sancționează cu o pedeapsă ușoară (amendă sau sancțiune administrativă).
 

delict

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. delictum, fr. délict)

1. încălcare ușoară a legii penale, sancționată cu închisoare corecțională sau amendă.