Dictionar

belicos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. bellicosus, fr. belliqueux)

1. războinic, agresiv; amenințător.
 

compulsiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. compulsion)

1. tip de conduită în care individul se simte constrâns a acționa sub efectul unei forțe interne obsesionale, amenințat de angoasă, de culpabilitate; compulsie.
 

derelicțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déréliction)

1. (fil.) stare de însingurare și neputință, de împotrivire în fața unui destin amenințător și implacabil; sentiment al „aruncării” omului într-o lume indiferentă și ostilă.
 

fulminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fulminant)

1. care produce explozie; exploziv.
2. (fig.) violent, amenințător.
 

rebifa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. rebifer)

1. (fam.) a lua o atitudine amenințătoare; a protesta.
 

zegism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. z/ero/ e/economic/ g/rowth/, creştere economică zero + -ism)

1. teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă limitativă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate, lumea îndreptându-se astfel rapid spre autodistrugere.
2. var. zeghism.