Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. amérindien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) care aparţine unei populaţii băştinaşe din America; indian, piei roşii.
2. (s. f.) ansamblu de limbi vorbite de amerindieni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aztèque)
1. adj., s. m. f. (amerindian) care face parte dintr-o uniune de triburi din regiunea centrală a Mexicului.
2. (s. n.) dialect vorbit de azteci.
3. adj. care aparţine aztecilor.
4. arta ~ă = arta precolumbiană.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inca)
1. s. m. f. amerindian din imperiul întemeiat în aria geografică a Anzilor Centrali (Peru, Bolivia etc.) care au creat o originală cultură materială şi spirituală.
2. adj. care aparţine incaşilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. indien)
1. adj., s. m. f. (locuitor) din India.
2. amerindian.
3. adj. care aparține Indiei; indic; hindus.
4. arta ~ă = artă care s-a dezvoltat de la sfârșitul mileniului IV a. Chr., în cadrul culturilor din valea Indului, legate de dezvoltarea budismului și a brahmanismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp., fr. quechua)
1. (incaş) din Peru şi Bolivia.
2. s. f. inv. limbă amerindiană vorbită de această populaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. zambo)
1. inv. individ născut din căsătoria unui amerindian cu un negroid sau cu un mulatru; zambo, cafuzo.