amestecare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. amesteca)

1. acțiunea de a (se) amesteca; punere la un loc, unire a două sau mai multe elemente diferite.

amestecat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT immixtus
2. FR immiscé
3. EN intermixed; mingled
4. DE gemischt
5. RU примешaнный
6. HU összekevert, keverék, elegy

amestecat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (amesteca)

1. schimbare a șirului; amestecare.

amestecat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (amesteca)

1. compus din elemente diferite; împestrițat, pestriț, eterogen.
2. care este alcătuit din mai multe elemente.
3. adunat laolaltă; pus în legătură cu ceva; angrenat în ceva.
4. (adv.) (înv.) incestuos.
5. (antonim) neamestecat.

neamestec

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (ne- + amestec)

1. faptul de a nu se amesteca.
2. principiu de drept internațional care interzice unui stat sau unui grup de state să se amestece în treburile interne ale altui stat; neintervenție.
3. (antonim) amestec.

pădure de amestec

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT silva mixta
2. FR forêt mixte; bois mélé
3. EN mixed forest
4. DE mischwald
5. RU смешaнный лес
6. HU elegyes erdő, kevert erdő

acetobutirat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. acétobutyrate)

1. (chimie) un amestec de acetat și butirat.
2. (chimie) ~ de celuloză = ester mixt al celulozei, la fabricarea fibrelor de celuloză, a lacurilor etc.

acetoliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétolyse)

1. transformare chimică a celulozei, cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică.

acronim, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. acronyme)

1. (cuvânt) format din literele sau din segmentele inițiale ale altor cuvinte.
2. II. siglă sau cuvânt alcătuit din inițialele mai multor cuvinte (NATO, OZN), din litere sau silabe inițiale (Benelux ) sau uneori dintr-un amestec de litere inițiale și neinițiale (SIDA) și care se pronunță ca un cuvânt normal și nu literă cu literă.

aduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adducte)

1. amestec cristalin în care o substanță este înglobată în altă substanță.

aerator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérateur)

1. aparat pentru aerație.
2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare.

agitator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. agitateur)

1. dispozitiv mecanic servind la amestecarea lichidelor, la activarea transmiterii de căldură.
2. dispozitiv servind la punerea în mișcare a granulelor unui material.