amfibieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. amphibiens)

1. (zool.) clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă şi pe uscat; batracieni.
2. (la sg.) animal din această clasă.

autoamfibie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + amfibie)

1. vehicul, în principal pentru uz militar, care se poate deplasa pe uscat și pe apă.

amfibiologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. amphibiology)

1. disciplină care studiază amfibienii.

apneumie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apneumie)

1. absenţa plămânilor, proprie amfibienilor tereştri cu respiraţie cutanată.

apod, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. apode/s/)

1. adj. (despre animale) lipsit de picioare.
2. s. n. pl. nume dat unor animale fără lipsa membrelor şi forma alungită (holoturii, peşti osoşi, amfibieni).

batracieni

Parte de vorbire:  s.m. pl.  
Etimologie: (fr. batraciens)

1. (zool.) clasă de animale vertebrate, care pot trăi atât în apă, cât și pe uscat; amfibieni.
2. (la sg.) animal făcând parte din această clasă (reprezentant: broasca).

crocodil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crocodile, lat. crocodilus)

1. reptilă mare, amfibie, din regiunile tropicale, cu corpul acoperit cu plăci osoase, cu coadă lungă şi cap alungit.
2. (fam.) lacrimi de ~ = plâns prefăcut, ipocrit.
3. dispozitiv de comandă automată pentru semnalizare, pe locomotiva unui tren în mers, a poziţiei semnalelor de acoperire a liniei.
4. (mar.) dispozitiv cu care se imobilizează o parâmă.
5. clemă pentru legături electrice provizorii.

crosopterigieni

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. crossoptérygiens)

1. pl. ordin de peşti osoşi, care prezintă caractere de trecere spre amfibieni.