Dictionar

Amibă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amibe)

1. protozoar unicelular fără membrană, dintr-o masă protoplasmatică, cu pseudopode.


Entamibă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entamibe)

1. gen de amibă parazită din clasa rizopodelor, care trăieşte în tubul digestiv la om şi animale, agent patogen al dizenteriei.


Amibian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amibien)

1. (despre boli) cauzat de o amibă.

2. specific amibelor.


Amiboid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amiboïde)

1. (biol.) în formă de amibă; analog cu amiba sau cu caracteristicile sale; care amintește de amibă; amibiform.


Entamibă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. entamibe)

1. gen de amibă parazită din clasa rizopodelor, care trăieşte în tubul digestiv la om şi animale, agent patogen al dizenteriei.


Amibiform, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amibiforme)

1. (biol.) în formă de amibă; care seamănă cu amibele; amiboid.

2. (var.) amoebiform.


AMIBO-, AMOEBO-, AMEBO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. amoibe „transformare, schimbare”)

1. „amibă”.


AMIBI-, AMOEBI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (gr. amoibe „întoarcere, schimbare”)

1. „amibă”.