Dictionar

amidon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidon)

1. polizaharidă naturală, substanță de rezervă în plante, sub formă de granule.
 

piramidon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pyramidon)

1. amidopirină.
 

amidopirină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amidopyrine)

1. medicament din antipirină, cu acțiune febrifugă și analgezică; piramidon; aminofenazonă.
 

AMIL(O)-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. amyl/o/-, cf. lat. amylum, gr. amylon „făină, amidon”)

1. „amidon”.
 

amilaceu, -ee

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amylacé)

1. de natura amidonului; care conține amidon.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

amilifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amylifère)

1. care conține amidon; amilaceu.
 

amilobacter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amylobacter)

1. bacterie anaerobă care atacă amidonul, zahărul și celuloza, producând acidul butiric.