Dictionar

amină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amine)

1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.
 

(a) infecta; (a) contamina

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT inficere
2. FR infecter; contaminer
3. EN infect
4. DE infizieren; verseuchen
5. RU зaрaжaть инфицировaть
6. HU (meg) fertőz, infektál
 

acidamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidamine)

1. corp chimic rezultat din transformarea treptată a albuminoidelor.
 

amfetamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amphétamine)

1. substanță sintetică, creată pentru prima dată de chimistul român Lazăr Edeleanu în 1887, cu o puternică acțiune stimulatoare asupra sistemului nervos central; (marcă comercială) benzedrină.
 

aminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. amination)

1. introducere a radicalului amino în molecula unui compus.
 

antivitamină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antivitamine)

1. substanță cu acțiune contrară unei vitamine.
 

auramină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. auramine, germ. Auramin)

1. materie colorantă galbenă, folosită la vopsirea hârtiei, a bumbacului etc.
 

abdominoscop

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.
2. (var.) abdomenoscop.
 

abdominoscopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.
 

ablastie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablastie)

1. (biol.) nedezvoltare sau dispariție completă a unui organ.
2. (chir.) măsuri de evitare a contaminării plăgii cu celule tumorale.
 

adermină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adermine)

1. (biol.) vitamină solubilă în apă care există în multe forme și care participă în special la metabolismul lipidelor; piridoxină, vitamina B6.
 

aerocistoscopie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerocystoscopy)

1. examinare a vezicii urinare prin introducerea de aer, cu aerocistoscopul, pentru distensia organului.
 

aldoximă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. aldoxime)

1. combinație organică rezultată din condensarea unei aldehide cu hidroxilamina.