Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ammoniac)
1. gaz incolor, sufocant, cu miros înţepător, înecăcios, combinaţie a hidrogenului cu azotul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ammoniacal)
1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ammoniacate)
1. sare complexă cu amoniac a metalelor grele; amoniat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amide)
1. compus organic obţinut prin deshidratarea sărurilor amoniacale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amidure)
1. compus organic obţinut din amoniac, prin înlocuirea unui atom de hidrogen cu un metal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amine)
1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amino)
1. radical monovalent rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ammoniacal)
1. (chimie) care se referă la amoniac, care îl conține, care are mirosul sau proprietățile sale.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. ammoniacate)
1. sare complexă cu amoniac a metalelor grele; amoniat.