Amoniacal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ammoniacal)

1. care conţine amoniac.

---

Amidă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amide)

1. compus organic obţinut prin deshidratarea sărurilor amoniacale.

---

Amoniu

Parte de vorbire: s.
Origine: fr. ammonium)

1. radical cu proprietăţi de metal monovalent, din compunerea sărurilor amoniacale.

---

Amonizare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. ammonisation)

1. (chimie) transformarea azotului organic în azot amoniacal, transformarea elementelor organice în minerale.

---

Nitros

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. nitreux)

1. care conține azot; azotat, azotos.

2. acid ~ = acid cu formula NO₂H; acid azotos.

3. ferment ~ = ferment datorat transformării azotului amoniacal într-un compus azotat.

4. vapori ~și = amestec de anhidridă azotată (N₂O₂) și peroxid de azot (N₂O₄).

---

Nitrozare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. nitrosation)

1. introducere a unei grupări nitrozo în molecula unui compus organic.

2. transformare, în sol, a amoniacului sau a sărurilor amoniacale în acid nitros.

---