Dictionar

amino

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amino)

1. radical monovalent rezultat prin înlocuirea unui atom de hidrogen din molecula amoniacului.
 

amoniat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ammoniate)

1. combinație a amoniacului cu un oxid metalic; amoniacat.
 

amoniemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniémie)

1. prezența amoniacului în sânge.
 

amonificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. ammonisation)

1. proces de formare a amoniacului prin descompunerea proteinelor și a altor compuși organici din sol sub acțiunea microorganismelor.
 

amoniogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniogenèse)

1. formare a amoniacului, la nivelul țesuturilor.
 

amoniurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ammoniurie)

1. prezența amoniacului în urină.