Dictionar

amoral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amoral)

1. care nu are noțiunea de moralitate.
 

amoralism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amoralisme)

1. concepție care preconizează renunțarea la principiile morale; negare a oricărei morale.
 

amoralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.
 

amoralitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amoralité)

1. atitudine a omului amoral.
2. caracterul amoral al unei acțiuni, al unui cuvânt, al unui lucru etc.
3. (antonim) moralitate.
 

amoralist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amoraliste)

1. (adept) al amoralismului.
2. I. care respinge toate valorile morale.
3. II. cel care pledează pentru indiferență față de principii, față de imperativele moralității.
4. persoană care adoptă o atitudine contrară valorilor morale.
 

amoralitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amoralité)

1. atitudine a omului amoral.
2. caracterul amoral al unei acțiuni, al unui cuvânt, al unui lucru etc.
3. (antonim) moralitate.
 

grand-guignol

Parte de vorbire:  s.n. (și nume propriu)  
Etimologie: (fr. Grand-Guignol)

1. teatru situat în arondismentul 9 al Parisului, de la deschidere până la închidere (1897-1962), specializat în spectacole de groază; (prin ext.) numele său este adesea folosit ca termen general pentru divertismentul grafic, amoral, sau de groază.
2. teatru macabru; teatru de marionete.