ampenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. empennage)

1. organ de stabilizare şi de comandă din planuri fixe şi mobile, în partea din spate a fuzelajului unui avion.
2. aripioarele unui proiectil, ale unei bombe de avion.
3. aripa unei săgeţi.
4. dispozitiv al unei giruete care indică direcţia vântului.

calaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calage)

1. calare.
2. mod de aşezare a aripii sau ampenajelor faţă de fuzelajul unui avion.
3. postament de grinzi de lemn pe care stau navele în cală.
4. adâncime la care se cufundă în apă o navă.

celulă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cellule, lat. cellula)

1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.
4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.
7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.

derivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dérive)

1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acţiunea curenţilor.
2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor şi curenţilor.
3. deplasare a gheţurilor de la poli.
4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voinţă, fără energia necesară unei acţiuni.
5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.
6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi faţă de valoarea iniţială.
7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.

direcţie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. direction, lat. directio)

1. orientare în spaţiu a unui obiect, a unei mişcări faţă de un punct de referinţă: sens de desfăşurare a unei acţiuni.
2. (mat.) proprietate comună tuturor dreptelor paralele cu o dreaptă fixă dată.
3. (organ de) conducere a unei instituţii, întreprinderi etc.
4. ~ de scenă = regie.
5. funcţie de director; biroul directorului.
6. subdiviziune în cadrul unui minister sau organ central care conduce o anumită ramură de activitate.
7. totalitatea (sistemul) organelor cu care se dirijează un vehicul.
8. parte mobilă a ampenajului vertical cu ajutorul căruia pilotul manevrează avionul în plan orizontal.

elevon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élevon)

1. ansamblu al aparatelor de conducere a unei aeronave, la avioanele fără ampenaj.

elitroplan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. élytroplane)

1. aeronavă la care ampenajul este înlocuit cu elitre, aşezate sub aripă.