amplasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (amplasament)

1. a așeza o construcție, o instalație etc. într-un anumit loc.

amplasament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. emplacement)

1. loc pe care se așază o construcție, o instalație, un dispozitiv etc.
2. lucrare genistică în care se instalează pentru tragere o piesă de artilerie.

ramplasa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. remplacer)

1. a înlocui, a substitui.

aerosanie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după rus. aerosani)

1. sanie metalică, cu un motor și o elice amplasate în spate.

autoalarmă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-alarme)

1. radioreceptor care înregistrează automat semnalele de pericol.
2. sistem automat de alarmă amplasat pe o navă.

benoar

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. baignoire)

1. lojă amplasată la parterul teatrului.
2. (var.) benuar.

cavalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavalier)

1. adj. perspectivă ~ă = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă.
2. s. n. terasă înaltă, într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor.
3. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curățirea șanțurilor.

cazemată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casemate)

1. fortificație izolată servind ca amplasament de tragere, împotriva proiectilelor, bombelor etc.; buncăr.
2. compartiment blindat sub puntea navelor de linie, tunuri de calibru mijlociu.

depresiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dépression, lat. depressio)

1. întindere de teren înconjurată de înălțimi; adâncitură de teren de întindere mare.
2. (geod.) unghi sub care se vede orizontul când stația este amplasată la înălțime.
3. presiune mai mică decât cea de referință.
4. ~ atmosferică = presiune atmosferică inferioară valorii normale a presiunii dintr-o anumită zonă.
5. pierdere a energiei fizice sau morale; stare patologică de tristețe intensă; depresivitate, deprimare.
6. scădere a valorilor, a acțiunilor etc., cauzată de o criză.