Dictionar

amplectiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplectif)

1. (bot.; despre organe) care îmbrățișează complet alte organe.
 

amplexare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. amplexation)

1. (med.) mod de investigare clinică prin palparea volumului a două regiuni simetrice ale corpului.
 

AMPLEXI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. amplexi-, cf. lat. amplexus „care cuprinde”)

1. „care cuprinde, îmbrățișează”.
 

amplexicaul, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplexicaule)

1. (despre frunze) care îmbrățișează tulpina.
 

amplexiflor, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplexiflore)

1. (bot.) care îmbrățișează floarea.
 

amplexifoliat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplexifolié)

1. (despre plante) cu frunze amplexicaule.
 

amplexifoliat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplexifolié)

1. (despre plante) cu frunze amplexicaule.
 

bitematism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. bitematismo, fr. bithématisme)

1. principiu de compoziție care presupune existența a două teme diferite ca profil și tonalitate în cadrul unei forme muzicale mai ample.