Dictionar

amplifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. amplificare, fr. amplifier)

1. tr., refl. a (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) intensifica.
2. (mat.) a forma o fracție de aceeași valoare cu fracția dată prin înmulțirea numărătorului și a numitorului cu același număr.
3. tr. a intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice).
 

amplificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amplifica)

1. acțiunea de a amplifica; amplificație.
2. înlănțuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat și viu imaginea.
 

amplificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amplification)

1. acțiunea de a (se) amplifica; amplificare.
2. (fiz.) creștere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obținută printr-un amplificator; amplificare.
3. (var.) (înv.) amplificațiune.
4. (antonime) diminuție, diminuare, reducție.
 

amplificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificatif)

1. care servește la amplificare, la creștere; amplificator, augmentativ.
 

amplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.
 

agrava

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/aggraver, lat. aggravare)

1. refl., tr. a (se) înrăutăți.
2. a (se) amplifica.
 

amplidină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplidyne)

1. mașină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal.
 

amplificare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amplifica)

1. acțiunea de a amplifica; amplificație.
2. înlănțuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat și viu imaginea.
 

amplificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificatif)

1. care servește la amplificare, la creștere; amplificator, augmentativ.
 

amplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.
 

amplificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amplification)

1. acțiunea de a (se) amplifica; amplificare.
2. (fiz.) creștere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obținută printr-un amplificator; amplificare.
3. (var.) (înv.) amplificațiune.
4. (antonime) diminuție, diminuare, reducție.