Dictionar

Rezultate principale (Amplifica;):

Amplifica

Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. amplificare, fr. amplifier)

1. tr., refl. a (se) mări, a (se) dezvolta; a (se) intensifica.

2. (mat.) a forma o fracţie de aceeaşi valoare cu fracţia dată prin înmulţirea numărătorului şi a numitorului cu acelaşi număr.

3. tr. a intensifica, a mări (valori electrice, acustice, optice).


Rezultate secundare (Amplifica;):

Amplificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (amplifica)

1. acţiunea de a amplifica; amplificaţie.

2. înlănţuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat şi viu imaginea.


Amplificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplification)

1. amplificare.


Amplificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificatif)

1. amplificator; augmentativ.


Amplificator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.

2. s. n. aparat, dispozitiv electric care măreşte valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.


Agrava

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/aggraver, lat. aggravare)

1. refl., tr. a (se) înrăutăţi.

2. a (se) amplifica.


Amplidină

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplidyne)

1. maşină electrică amplificatoare de curent continuu, cu flux magnetic transversal.


Amplificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (amplifica)

1. acţiunea de a amplifica; amplificaţie.

2. înlănţuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat şi viu imaginea.


Amplificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificatif)

1. amplificator; augmentativ.


Amplificator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.

2. s. n. aparat, dispozitiv electric care măreşte valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.


Amplificaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amplification)

1. amplificare.