Dictionar

Rezultate principale (Amplificare.):

Amplificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (amplifica)

1. acţiunea de a amplifica; amplificaţie.

2. înlănţuire de figuri de stil prin care se reiau elementele unei descrieri pentru a se reda gradat şi viu imaginea.


Rezultate secundare (Amplificare.):

Radioamplificare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. radioamplification)

1. recepţia, amplificarea şi difuzarea programelor de radio2.


Amplificativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificatif)

1. care servește la amplificare, la creștere; amplificator, augmentativ.


Amplificaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amplification)

1. acțiunea de a (se) amplifica; amplificare.

2. (fiz.) creștere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obținută printr-un amplificator; amplificare.

3. (var.) (înv.) amplificațiune.

4. (antonime) diminuție, diminuare, reducție.


Audiofon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiophone)

1. aparat acustic la hipoacuzici pentru amplificarea sunetelor.


Bioamplificator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioamplificateur)

1. aparat electronic pentru amplificarea biopotenţialelor musculare.


Difuzor 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diffuseur)

1. aparat destinat reproducerii sunetelor, care transformă variaţiile energiei electrice în energie acustică şi care intră în componenţa radioreceptoarelor, televizoarelor, a instalaţiilor de amplificare etc; hautparlor.

2. porţiune de conductă a cărei secţiune transversală creşte în sensul curgerii fluidului.

3. parte a unui carburator cu explozie unde se produce pulverizarea combustibilului.

4. aparat pentru extragerea zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.


Fotomultiplicator

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photomultiplicateur)

1. dispozitiv pentru amplificarea fluxurilor luminoase, bazat pe fenomenul de fotoemisiune.