Dictionar

amplificator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificateur)

1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care mărește valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.
 

bioamplificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bioamplificateur)

1. aparat electronic pentru amplificarea biopotențialelor musculare.
 

preamplificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préamplificateur)

1. amplificator într-un lanț de transmisiune, înaintea unui amplificator principal.
 

radioamplificator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. radio-amplificateur)

1. amplificator radio2.
 

amplificativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amplificatif)

1. care servește la amplificare, la creștere; amplificator, augmentativ.
 

amplificație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amplification)

1. acțiunea de a (se) amplifica; amplificare.
2. (fiz.) creștere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obținută printr-un amplificator; amplificare.
3. (var.) (înv.) amplificațiune.
4. (antonime) diminuție, diminuare, reducție.
 

amplituner

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. amplituner)

1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
 

atenuator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. atténuateur)

1. dispozitiv care reduce amplitudinea unei mărimi.
2. dispozitiv electric într-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal.
3. dispozitiv folosit pentru a reduce amplitudinea unui semnal electric (în opoziție cu amplificatorul).
4. dispozitiv în tuburile de ventilație, care comunică în vederea reducerii zgomotului.
 

cassedeck

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. cassedeck)

1. casetofon fără amplificator de putere.
 

clistron

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. klystron)

1. tun electronic folosit ca generator și amplificator de unde de foarte înaltă frecvență.