Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificateur)
1. adj. care amplifică; amplificativ.
2. s. n. aparat, dispozitiv electric care măreşte valorile caracteristice unui fenomen, luând energie de la o sursă separată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioamplificateur)
1. aparat electronic pentru amplificarea biopotenţialelor musculare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. préamplificateur)
1. amplificator într-un lanţ de transmisiune, înaintea unui amplificator principal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radio-amplificateur)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amplificatif)
1. care servește la amplificare, la creștere; amplificator, augmentativ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. amplification)
1. acțiunea de a (se) amplifica; amplificare.
2. (fiz.) creștere a valorilor energiei (electrice, optice etc), obținută printr-un amplificator; amplificare.
3. (var.) (înv.) amplificațiune.
4. (antonime) diminuție, diminuare, reducție.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. amplituner)
1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atténuateur)
1. dispozitiv care reduce amplitudinea unei mărimi.
2. dispozitiv electric într-un circuit de transmisiune pentru reducerea nivelului unui semnal.
3. dispozitiv folosit pentru a reduce amplitudinea unui semnal electric (în opoziție cu amplificatorul).
4. dispozitiv în tuburile de ventilaţie, care comunică în vederea reducerii zgomotului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. cassedeck)
1. casetofon fără amplificator de putere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. klystron)
1. tun electronic folosit ca generator şi amplificator de unde de foarte înaltă frecvenţă.