Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. empreindre)
1. tr. a lua amprentele cuiva.
2. a imprima într-o masă plastică o parte a maxilarului în vederea confecţionării unei proteze dentare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empreinte)
1. urmă lăsată de un obiect prin apăsare.
2. (pl.) ~e digitale = urmele lăsate de vârfurile degetelor pe ceva.
3. mulaj al maxilarului sau al unei părţi din acesta servind pentru lucrarea protezelor dentare.
4. (fig.) urmă lăsată de o idee, de o stare psihică etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amprenta)
1. acțiunea de a amprenta, de a lua amprentele cuiva.
2. marcarea unei forme prin presiune pe o suprafață.
Parte de vorbire: s.
Origine: ( amer. bob skate)
1. (jaz) scat rafinat, stilizat, purtând amprenta evoluţiei improvizaţiilor instrumentale; mod de interpretare în care vocea concurează instrumentele, având o gamă întinsă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. contrasigillo)
1. amprentă complementară a unui sigiliu, pe reversul acestuia, în scopul creşterii gradului de păstrare a secretului şi autenticităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dactylogramme)
1. amprentă lăsată de deget, ca mijloc de identificare în antropometrie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. digital, lat. digitalis)
4. amprentă ~ă = urmă lăsată de degete.
5. s. f. plantă veninoasă din care se extrage digitalina; degeţel.
6. digitalină.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. estampage)
1. tehnică decorativă utilizată pentru a da formă sau relief, făcând amprenta unui material dur pe un material maleabil; estampare.
2. tehnică de reproducere, folosită în mod obișnuit în epigrafie, pentru a obține replica exactă a unei inscripții care nu poate fi transportată; estampare.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. ichno-, cf. gr. ikhnos „talpa piciorului, urmă”)
1. „urmă, amprentă; proiecţie”.