Dictionar

amuletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amulette, lat. amuletum)

1. obiect mic căruia i se atribuie, magic, o putere de protecție, vindecare etc.; talisman, fetiș.
 

abraxas

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abraxas)

1. cuvânt mistic la gnostici, scris mai ales pe amulete; (prin ext.) amuletă, talisman.
2. var. abrasax.
 

breloc

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. breloque)

1. podoabă, amuletă purtată la ceas, la gât etc.
 

itifal

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. ityphalle)

1. (ant.) obiect, statuie reprezentând un penis în erecție care era purtat în procesiunile unor serbări în cinstea zeului Dionysos.
2. (prin ext.) amuletă în formă de falus.
 

scarabeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. scarabaeus, fr. scarabée)

1. insectă coleopteră coprofagă, cu corpul turtit, acoperit cu o carapace cornoasă, neagră și cu antenele dințate.
2. pecete, piatră grafată, bijuterie, amuletă înfățișând o asemenea insectă, simbol al reînvierii la vechii egipteni.
 

talisman

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. talisman)

1. obiect din metal, piele etc. purtând semne, simboluri și cărora li se atribuie virtuți magice de putere și/sau protecție; amuletă.