Dictionar

amuzament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amusement)

1. distracție, divertisment, destindere.
 

atracție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. attraction, lat. attractio)

1. înclinație puternică spre cineva sau ceva.
2. farmec.
3. tendință de apropiere a două elemente lingvistice.
4. (fiz.) forță care tinde să apropie corpurile.
5. ~ universală = proprietate a tuturor corpurilor din univers de a se atrage reciproc; gravitație.
6. (pl.) distracție, petrecere, amuzament.
7. număr de ~ = număr din programul unui varieteu, al unui circ.
 

atrapă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. attrape)

1. aparență înșelătoare; păcăleală.
2. obiect destinat a înșela prin amuzament.
3. siluetă, manechin pentru atragerea vânatului.
 

distracție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. distraction, lat. distractio)

1. ceea ce distrează; petrecere, amuzament.
2. neatenție.
 

tobogan

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. toboggan)

1. instalație (pentru sport și amuzament) constând dintr-un plan înclinat ca un jgheab pe care se alunecă ușor.
2. jgheab înclinat drept mijloc de transport, cu viteză mică, a unor materiale, piese etc.
 

zâmbitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (zâmbi + -tură)

1. expresie a feței care se formează prin tensiunea mușchilor, mai ales la cele două colțuri ale gurii (alungirea buzelor), dar și în jurul ochilor și exprimă în general plăcere sau amuzament, dar și ironie; zâmbet.
 

divertisant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (învechit)  
Etimologie: (fr. divertissant)

1. care amuză, este capabil să stârnească râsete, amuzament.
2. (antonime) fastidios, plictisitor.