Dictionar

amvon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (sl. амъвонъ „amŭvonŭ”)

1. construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia.
2. (var.) (înv.) ambon, amvoană, amvonă, anvoană, anvon.