Dictionar

Rezultate secundare (Amănunţită;):

Analiză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.

2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.

3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.

4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.

5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.

6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.


Dezbatere

Parte de vorbire: s.
Origine: (dezbate)

1. acţiunea de a dezbate; analiză amănunţită; discuţie asupra unei probleme de interes obştesc.


Inventar

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inventaire, lat. inventarium)

1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri.

2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.).

3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală.


Organografie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. organographie)

1. (biol.) studiu şi descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie.

2. descrierea amănunţită a părţilor unui instrument muzical şi a modului lui de funcţionare.


Scaner

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. scanner)

1. aparat de radiografie cu raze X, care permite a obține serii de clișee, în tehnică, medicină etc. pentru o explorare amănunțită; scanograf.

2. tehnică video, unde capetele magnetice sunt fixate pe un tambur a cărui axă este oblică în raport cu banda și care se învârtește cu mare viteză.

3. sistem de antenă rotitoare.

4. (poligr.) aparat care efectuează automat selecția cvadricromă prin analiza lineară a originalului în culori.


Studiu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. studium, it. studio)

1. acțiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate.

2. cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere.

3. însușire de cunoștințe științifice, învățătură.

4. materie de învățământ.

5. lucrare, operă științifică.

6. schiță a unui desen, a unei sculpturi proiectate.

7. compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciții.