analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă științifică de cercetare a realității, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părțile lor constitutive.
2. examinare amănunțită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcțiile, limitele, derivatele și aplicațiile lor.
5. descompunere a unei substanțe, pentru a-i stabili compoziția chimică.
6. ~ corticală = funcție a cortexului prin care se desprind însușirile generale și cele specifice ale obiectelor și fenomenelor.

dezbatere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (dezbate)

1. acțiunea de a dezbate; analiză amănunțită; discuție asupra unei probleme de interes obștesc.

inventar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inventaire, lat. inventarium)

1. listă, registru etc. cuprinzând lucrurile care constituie averea unei gospodării, instituții etc.; (p. ext.) totalitatea acestor bunuri.
2. (fig.) listă exactă, amănunțită; înșirare, enumerare (a unor fapte etc.).
3. totalitatea unităților care constituie o parte de vorbire, o clasă ori o specie lexicală sau gramaticală.

organografie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. organographie)

1. (biol.) studiu și descriere anatomo-morfologică a organelor; organologie.
2. descrierea amănunțită a părților unui instrument muzical și a modului lui de funcționare.

scaner

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. scanner)

1. aparat de radiografie cu raze X, care permite a obține serii de clișee, în tehnică, medicină etc. pentru o explorare amănunțită; scanograf.
2. tehnică video, unde capetele magnetice sunt fixate pe un tambur a cărui axă este oblică în raport cu banda și care se învârtește cu mare viteză.
3. sistem de antenă rotitoare.
4. (poligr.) aparat care efectuează automat selecția cvadricromă prin analiza lineară a originalului în culori.

studiu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. studium, it. studio)

1. acțiunea de a studia; muncă intelectuală care are ca scop însușirea de cunoștințe speciale, aprofundate.
2. cercetare, examinare amănunțită și aprofundată a unei probleme, a unui fenomen etc.; studiere.
3. însușire de cunoștințe științifice, învățătură.
4. materie de învățământ.
5. lucrare, operă științifică.
6. schiță a unui desen, a unei sculpturi proiectate.
7. compoziție muzicală cu caracter de virtuozitate, scrisă mai ales pentru exerciții.