Dictionar

Rezultate principale (Amărăciune.):

Amărăciune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amărî (sau amar) + -(ă)ciune)

1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar.

2. durere, tristețe.

3. întâmplare, împrejurare dureroasă, chinuitoare; chin.

4. gust amar; amăreală.

5. (loc. adv.) cu ~ = cu tristețe, cu supărare.


Rezultate secundare (Amărăciune.):

Decepţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déception, lat. deceptio)

1. dezamăgire, deziluzie; amărăciune.


Indignare

Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)

1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.


Tristeţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. tristesse, it. tristezza)

1. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret.


întristare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. întrista)

1. faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare.

2. (înv.) întrestare.


Mâhnire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. mâhni)

1. faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune.

2. (înv) enervare.

3. (bis; înv) pocăire.


Supărare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. supăra)

1. neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.

2. povară, piedică.

3. deranj, stricăciune, pagubă.

4. întristare, mâhnire, amărăciune.

5. mânie, iritare, furie.

6. fără (sau nu fie cu) ~ = se spune când vrem ca cineva nu se supere pentru faptul ne adresăm sau îl întrebăm ceva.