Rezultate principale (Amărăciune.):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (amărî (sau amar) + -(ă)ciune)
1. însușirea de a fi chinuitor, dureros, amar.
3. întâmplare, împrejurare dureroasă, chinuitoare; chin.
5. (loc. adv.) cu ~ = cu tristețe, cu supărare.
Rezultate secundare (Amărăciune.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. déception, lat. deceptio)
1. dezamăgire, deziluzie; amărăciune.
Parte de vorbire: s.
Origine: (indigna)
1. faptul de a (se) indigna; revoltă sufletească amestecată cu amărăciune, mânie şi dispreţ, provocată de o insultă, de o nedreptate sau o acţiune nedemnă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. tristesse, it. tristezza)
1. stare sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; melancolie; (p. ext.) regret.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. întrista)
1. faptul de a (se) întrista; tristețe, mâhnire, amărăciune; îndurerare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. mâhni)
1. faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. supăra)
1. neplăcere, necaz, suferință; neajuns, nevoie, lipsă.
3. deranj, stricăciune, pagubă.
4. întristare, mâhnire, amărăciune.
6. fără (sau să nu fie cu) ~ = se spune când vrem ca cineva să nu se supere pentru faptul că ne adresăm sau îl întrebăm ceva.