Dictionar

anafază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anaphase)

1. a treia fază a mitozei, în care cromatidele se îndreaptă, fiecare din polii celulei.
 

anafază

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT anaphasis
2. FR anaphase
3. EN anaphasis
4. DE Anaphase
5. RU aнaфaзa
6. HU anafázis, mitózis szakasza, amikor a kromatidák ellentétes orsóvégek irányába mozognak
 

metafază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. métaphase)

1. stadiu mijlociu al mitozei, între profază şi anafază, în care cromozomii se fixează pe filamentele fusului nuclear.