OK
X
anaforă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anaphore, lat. anaphora)
1.
procedeu
stilistic
constând
în
repetarea
aceluiași
cuvânt
la
începutul
mai
multor
unități
sintactice
sau
metrice;
epanaforă.
epanaforă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. épanaphore)
1.
figură
de
stil,
în
care
același
cuvânt,
expresie
sau
combinație
de
cuvinte
se
repetă
la
începutul
frazei
sau
propoziției
următoare;
anaforă.
anaforă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. anaphore, lat. anaphora)
1.
procedeu
stilistic
constând
în
repetarea
aceluiași
cuvânt
la
începutul
mai
multor
unități
sintactice
sau
metrice;
epanaforă.
epanaforă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. épanaphore)
1.
figură
de
stil,
în
care
același
cuvânt,
expresie
sau
combinație
de
cuvinte
se
repetă
la
începutul
frazei
sau
propoziției
următoare;
anaforă.
metafrază
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. métaphrase)
1.
transpunere
a
unei
poezii
în
proză;
traducere
a
unui
text
în
care
se
urmărește
interpretarea
fidelă
a
conținutului.
2.
anaforă
care
folosește
sinonimele
pentru
a
evita
repetarea
monotonă
a
aceluiași
cuvânt.