analiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. analyser)

1. a cerceta un lucru, un fenomen etc. descompunându-l în elementele lui componente.
2. a identifica compoziţia unei substanţe.
3. a examina cu atenţie în vederea unor concluzii documentate.
4. a examina un text (gramatical, literar, stilistic etc.).

analiză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analyse, gr. analysis)

1. metodă ştiinţifică de cercetare a realităţii, bazată pe descompunerea proceselor, a obiectelor studiate în părţile lor constitutive.
2. examinare amănunţită a unei probleme, opere literare, a unui text.
3. în ultimă ~ = în concluzie, ca încheiere.
4. ~ matematică = ramură a matematicii care studiază funcţiile, limitele, derivatele şi aplicaţiile lor.
5. descompunere a unei substanţe, pentru a-i stabili compoziţia chimică.
6. ~ corticală = funcţie a cortexului prin care se desprind însuşirile generale şi cele specifice ale obiectelor şi fenomenelor.

analizabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analysable)

1. care poate fi analizat; care poate fi studiat sau examinat în detaliu.
2. (antonime) inanalizabil, neanalizabil.

analizator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. analyseur)

1. aparat al sistemului nervos, compus dintr-un organ de simţ, din nervi şi centrii corespunzători din scoarţa cerebrală.

autoanaliza

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + analiza)

1. a-și analiza propriile calități și defecte.
2. a se supune introspecţiei.

autoanaliză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. auto-analyse)

1. analiză a propriilor trăiri, cu scopul realizării unei imagini generale despre sine.
2. observație psihologică, analiză pe care subiectul o face asupra lui însuși; introspecţie.

banaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. banaliser)

1. tr., refl. a face să devină, a deveni banal.

canaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. canaliser)

1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială.
2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop.
3. a înzestra (un oraş, o construcţie etc.) cu canale de scurgere.
4. a deschide un vas anatomic obstruat.

abandonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. abandonnique)

1. I. (psihanaliză) se spune despre un subiect (în special un copil) care trăiește cu frica de a fi abandonat, fără să existe neapărat motive obiective care să justifice această frică.
2. II. (psihanaliză) persoană, de obicei un copil, care trăiește cu teama patologică de a fi abandonat.

acidimetrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acidimétrie)

1. capitol din analiza volumetrică având ca obiect determinarea concentraţiei soluţiilor acide.

acţionalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actionnalisme)

1. analiză ce se bazează, în explicarea dinamicii vieţii sociale sau a naturii umane, pe conceptul de acţiune.

alchimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)

1. ştiinţă ocultă din evul mediu, care urmărea prefacerea metalelor în aur şi argint şi aflarea unui leac. („elixirul vieţii”)2. subtilitate, analiză subtilă.

ambranşament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. embranchement)

1. ramificație secundară a unei linii ferate, a unei conducte de canalizare et cetera; branşament.

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.