OK
X
analizator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. analyseur)
1.
aparat
al
sistemului
nervos,
compus
dintr-un
organ
de
simț,
din
nervi
și
centrii
corespunzători
din
scoarța
cerebrală.
analizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. analysable)
1.
care
poate
fi
analizat;
care
poate
fi
studiat
sau
examinat
în
detaliu.
2.
(antonime)
inanalizabil,
neanalizabil.
canalizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. canalisable)
1.
care
poate
fi
canalizat.
2.
(un
râu
sau
altă
cale
navigabilă)
care
poate
fi
transformat
într-un
canal.
disecabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. dissécable)
1.
care
poate
fi
disecat,
analizat
minuțios,
cercetat
cu
atenție.
electrometrie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. électrométrie)
1.
metodă
de
analiză
chimică
cantitativă
volumetrică,
în
care
sfârșitul
unei
reacții
este
pus
în
evidență
prin
variația
potențialului
unui
electrod
cufundat
în
soluția
de
analizat;
potențiometrie.
hipsografie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hypsographie)
1.
ramură
a
geomorfologiei
care
se
ocupă
cu
descrierea
reliefului
după
altitudine.
2.
totalitatea
formelor
de
relief
dintr-o
regiune,
analizate
după
altitudine;
orografie.
inanalizabil, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. inanalysable)
1.
care
nu
poate
fi
analizat;
neanalizabil.
2.
(lingv.)
care
nu
poate
fi
împărțit
în
unități
de
un
nivel
inferior;
indecompozabil.