Dictionar

canalizator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. canalisateur)

1. adj. care canalizează.
2. s. n. mașină pentru tăierea de blocuri în cariere.
 

cazuist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. casuiste; sp. casuista; lat. casus „caz de conștiință”)

1. cel care se ocupă de cazuistică.
2. teolog care, prin profesie, rezolvă cazurile de conștiință.
3. cel căruia îi place să analizeze, până în cele mai mici amănunte, fiecare caz, pentru a da o soluție cât mai exactă și mai documentată.
4. specialist în cazuistică, care folosește abil argumente ingenioase, logice în aparență, false în fond.
 

cazuistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. casuistique)

1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice și iezuite care încerca să rezolve cazurile de conștiință, dându-le interpretări meșteșugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilități logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigații, analize și practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate și tratate.
 

chimist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. chimiste)

1. specialist în chimie.
2. (fig.) cel care analizează, combină, transformă.
 

corelațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. correlational)

1. (mat.; despre analize) făcut pe bază de corelații.
 

cubism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cubisme)

1. mișcare artistică modernă de la începutul sec. XX, care analizează și recompune formele în volume și planuri geometrice, încercând să exprime simultan existența obiectului ca o totalitate, cu toate fețele, liniile și punctele sale.