analogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analogie, lat. analogia)

1. corespondenţă, asemănare între două sau mai multe situaţii, obiecte, fenomene, noţiuni etc.
2. metodă de studiu al unui sistem bazată pe analogia (1) dintre acesta şi un alt sistem cunoscut.
3. (biol.) asemănare relativă a două organe (de animale) analoage.
4. (jur.) metodă de soluţionare a unui caz neprevăzut de lege, dar asemănător.
5. asemănare parţială de formă, sau de conţinut a două elemente de limbă, care determină modificarea unuia dintre ele sub influenţa celuilalt.

algebric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. algébrique)

1. care se referă la algebră; care folosește algebra; care este obținut prin algebră.
2. care conține doar numere, litere și operatori aritmetici.
3. (prin analogie) care este caracterizat de rigoare și abstractizare.

alimentaţie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alimentation)

1. acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; alimentare.
2. (despre ființe) acțiune de asigurare a elementelor necesare creșterii, conservării; hrănire.
3. (prin analogie) acțiunea de a furniza ceva (unei fabrici, unei mașini etc.) necesar pentru funcționare; alimentat.
4. ceea ce alimentează; hrană, nutriment.
5. ~ publică = rețea de întreprinderi comerciale pentru servirea populației cu produse alimentare.

analog, -oagă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analogue, lat. analogus, gr. analogos)

1. care prezintă analogie; asemănător, similar.
2. (despre organe animale) cu funcţii identice, dar care se deosebesc ca structură şi origine.

analogic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analogique, lat. analogicus)

1. care se bazează pe analogie, care provine din analogie.
2. (despre semnale electronice) a cărui valoare poate fi reprezentată printr-o funcţie continuă de timp.
3. (despre dispozitive electronice etc.) care generează, măsoară, prelucrează și stochează curenți și tensiuni electrice care variază în limite fixate.

analogism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. analogisme)

1. analogie, echivalenţă.
2. raţionament prin analogie.

analogiza

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (engl. analogize)

1. a explica prin analogii; a exprima ca analogie.