Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamnèse, gr. anamnesis)
1. (la Platon) explicare a cunoaşterii prin reamintirea ideilor pe care sufletul le-ar fi contemplat într-o existenţă anterioară.
2. rugăciune care se face în timpul unei mise la catolici.
3. totalitatea antecedentelor unei boli, obţinute de medic prin interogarea bolnavului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anamnestique)
1. referitor la anamneză (3); anamnezic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anamneză + -ic)
1. referitor la anamneză, la istoricul medical al unui pacient; anamnestic.