anatemiza
Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)
Etimologie: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)
1. a arunca anatema asupra cuiva; a pronunța o excomunicare împotriva cuiva.
2. a blestema, a declara ca aparținând răului.