Dictionar

anatemiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. anathémiser, anathématiser, lat. anathemisare)

1. a arunca anatema asupra cuiva; a pronunța o excomunicare împotriva cuiva.
2. a blestema, a declara ca aparținând răului.
 

anatemizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anatemiza)

1. aruncare a anatemei asupra cuiva; anatemizat, (înv.) anatemare.
 

anatemizat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (anatemiza)

1. (persoană) asupra căreia s-a aruncat anatema; anatemat, anatematizat.
 

excomunica

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (lat. excommunicare, fr. excommunier)

1. a exclude dintr-o comunitate religioasă; a supune unei anateme; a anatemiza; a afurisi.
2. a îndepărta.
3. a alunga.
4. a respinge.
 

excomunicat

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. excomunicare, „a scoate din comunitate”)

1. (persoană) care a fost exclusă dintr-o comunitate religioasă; afurisit, anatemizat.
2. (fig.; s.m.f.) persoană respinsă de un grup.
3. (adj.) îndepărtat; alungat; respins.
4. (înv.) escomunicat.
 

anatemizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anatemiza)

1. aruncare a anatemei asupra cuiva; anatemizat, (înv.) anatemare.