Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (anatemiza)
1. (persoană) asupra căreia s-a aruncat anatema; anatemat, anatematizat.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (lat. excomunicare, „a scoate din comunitate”)
1. (persoană) care a fost exclusă dintr-o comunitate religioasă; afurisit, anatemizat.
2. (fig.; s.m.f.) persoană respinsă de un grup.
3. (adj.) îndepărtat; alungat; respins.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anatemiza)
1. aruncare a anatemei asupra cuiva; anatemizat, (înv.) anatemare.