Dictionar

anatomic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatomique)

1. despre sau legat de anatomie.
2. care se referă la structura unui organ sau a unui corp organizat.
3. care se referă la forma, aspectul exterior, conformația generală a corpului.
4. care se adaptează la forma corpului.
5. (fig.) care se referă la analiza atentă a realității.
 

anatomicește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (anatomic + -ește)

1. în mod anatomic; din punct de vedere anatomic.
2. după regulile sau procedeele anatomice.
 

acetabulectomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. acetabulectomy)

1. (med.) excizie chirurgicală a unui acetabul anatomic.
 

acin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. acinus)

1. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor.
 

aeromorfoză

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aéromorphose)

1. (biol.) totalitatea modificărilor morfoanatomice sub acțiunea factorilor atmosferici.
2. acțiunea morfogenetică a aerului asupra dezvoltării organelor (ex. plantele amfibii).
 

algie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. algie)

1. (med.) durere a cărei origine nu se datorează unei leziuni anatomice; algezie.
 

anatomoclinic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. anatomoclinique)

1. (med.) pe baza examenului clinic și anatomic.
2. (med.) metodă ~ă = metodă de observație constând în a recunoaște pe viu modificările patologice ale organelor profunde.
 

anatomopatolog, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (după fr. anatomopathologiste)

1. (med.) specialist în anatomopatologie.
2. (med.) specialist în leziuni anatomice.