Dictionar

ancestral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ancestral)

1. ereditar, de la strămoși; străvechi.
 

agriotip

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. agriotype, lat. agriotypus)

1. (biol.) tipul sălbatic sau ancestral al unei plante.
2. tipul cel mai frecvent dintr-o populație.
 

arhetip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archétype, lat. archetypum)

1. (fil.; la Platon) modelul prim, inițial, ideal al obiectelor sensibile, considerate ca reprezentări imperfecte și copii ale sale.
2. fiecare din modulii ancestrali universali ai intuiției și intelectului care apar, potrivit psihologiei abisale, în vis și în mituri.
3. tip originar, prim.
4. original (manuscris, operă) după care se fac reproduceri.
 

atavism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atavisme)

1. reapariție (la unele animale sau plante) a unor caractere ancestrale latente.
2. ansamblu de caractere ereditare.
 

reversie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réversion, lat. reversio)

1. (biol.) întoarcere a unei populații, a unui individ la un tip mai puțin evoluat; reapariție a unor caractere ancestrale: reversiune (3); atavism.
 

prototip

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT prototypus
2. FR prototype; type ancestrale; type du taxon
3. EN prototype
4. DE Prototypus; Urtypus; Urbildungsform
5. RU прототип
6. HU prototípus, ősalak
 

monofiletic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. monophylétique)

1. (despre un organism) care provine dintr-o singură formă ancestrală; care descinde dintr-o singură populație sau dintr-un strămoș comun.