Dictionar

anchiloza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ankyloser)

1. tr., refl. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni.
2. (fig.) a deveni greoi.
 

anchiloză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ankylose, gr. ankylosis)

1. imobilizare a unei articulații.
 

anchilozant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anchiloza + -ant, cf. fr. ankylosant)

1. care anchilozează.
2. care provoacă anchiloză.
 

anchilozare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (anchiloza)

1. faptul de a (se) anchiloza; anchilozat.
2. paralizare prin anchiloză; (fig.) înțepenire prin rutină.
 

anchilozat, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (anchiloza)

1. care este atins de anchiloză, care suferă de anchiloză.
2. (persoană) paralizată prin anchiloză.
3. (fig.) (persoană) înțepenită prin rutină.
 

anchiloza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. ankyloser)

1. tr., refl. a căpăta o anchiloză, a (se) înțepeni.
2. (fig.) a deveni greoi.
 

anchilozant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anchiloza + -ant, cf. fr. ankylosant)

1. care anchilozează.
2. care provoacă anchiloză.
 

artrodeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthrodèse)

1. operație destinată a provoca anchiloza unei articulații.
 

artroliză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthrolyse)

1. operație chirurgicală destinată a reda mobilitatea ligamentelor unei articulații anchilozate.
 

artroplastie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arthroplastie)

1. intervenție chirurgicală pentru redarea mișcărilor unei articulații anchilozate.
 

ANCHILO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. ankylos „încovoiat, curbat”)

1. „înțepenire, curbare, anchilozare”.