Dictionar

Rezultate principale (Ancora):

Ancora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).

2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.

3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.


Ancoră

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., lat. ancora)

1. piesă grea, metalică, în formă de cârlige ascuţite, pentru a fixa o navă.

2. cablu care întăreşte anumiţi stâlpi, construcţii înalte etc.

3. piesă de oţel care întăreşte legătura dintre elementele unei construcţii.


Rezultate secundare (Ancora):

Ancoraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ancoraggio)

1. loc unde se ancorează.

2. ansamblu de piese pentru ancorare.

3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcţie.


Ancorator

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. ancoratore)

1. dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei.


Dezancora

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (dez- + ancora)

1. a desface, a ridica o ancoră; a părăsi locul de ancorare.

2. (fig.) a smulge pe cineva dintr-un loc în care a stat multă vreme; a elibera ceva din ceea ce îl reține.

3. (antonim) a ancora.


Afurca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. afforcare)

1. a ancora o navă cu ajutorul a două ancore.


Ambosa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embosser)

1. a ancora o navă, pentru a nu-şi mai schimba poziţia.


Ancoraj

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. ancoraggio)

1. loc unde se ancorează.

2. ansamblu de piese pentru ancorare.

3. sistem de cabluri care fixează un stâlp, o construcţie.


Ancorot

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. ancorotto)

1. ancoră mică utilizată la navele cu pânze și ambarcațiunile mici, precum și la navele mari pentru manevre speciale.


Angaja

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.

2. tr. a contracta un angajament.

3. a închiria ceva.

4. a atrage după sine o obligaţie, o răspundere.

5. a antrena într-o acţiune, într-o discuţie.

6. refl. a se obliga la ceva, a-şi lua un angajament.

7. a apuca un anumit drum.

8. a începe o manevră (de depăşire a unui autovehicul, a unei nave).

9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziţie nedorită.

10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.

11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).


Antenist

Parte de vorbire: s.
Origine: (antenă + -ist)

1. muncitor specializat în ancorarea şi repararea antenelor de televiziune.