Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. ancoratore)
1. dispozitiv folosit la navele cu vele pentru coborârea ancorei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bothel)
1. vas fluvial vechi transformat în cabană ancorată la malul apei.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Maskade)
1. (marină) mișcare bruscă de rotație transmisă unei nave ancorate sau în mers de o rafală puternică de vânt, un curent marin sau o mișcare de cârmă; ambardee.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. radio-pirate)
1. staţie particulară de radiodifuziune, instalată fără autorizaţie pe un vas ancorat la limita apelor teritoriale ale unei ţări.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Schwemmer)
1. bucată cilindrică de lemn, ancorată în apa unui fluviu, ca indicator pentru zonele cu navigaţie interzisă.