Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fr andalou)
1. I. referitor la Andaluzia sau la andaluzi.
2. originar din Andaluzia, specific Andaluziei.
3. dialect ~ = dialect vorbit în Andaluzia, variantă de castiliană.
4. II. persoană care face parte din populația de bază a Andaluziei.
Parte de vorbire: nume propriu (f.)
Origine: (sp. Andalucía)
1. comunitate autonomă formată din opt provincii, situată în sudul Spaniei; se mărginește la nord cu Extremadura și Castilia-La Mancha, la est cu Murcia, la sud cu Marea Mediterană, Oceanul Atlantic și la vest cu Portugalia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. andalousite)
1. silicat natural de aluminiu, roz sau brun, cristalizat rombic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. boléro)
1. vestă femeiască, scurtă până aproape de talie și deschisă în față.
2. vestă scurtă, până deasupra taliei și deschisă în față, purtată inițial de dansatorii de bolero din Andaluzia.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sp. cachucha)
1. dans andaluz plin de temperament, asemănător cu boleroul şi fandangoul, executat solo de un bărbat sau de o femeie, cu acompaniament de chitară; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (sp. flamenco)
1. gen al muzicii populare spaniole, la ţiganii din Andaluzia, care combină cântecul şi dansul pe un acompaniament de chitară şi castaniete.
2. (adj.) stil ~ = stil melodic de interpretare vocală cu efect de falset.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (fr. olé, /II/ sp. ole)
1. interj. expresie spaniolă care serveşte pentru a încuraja.
2. s. n. dans spaniol andaluz cu mişcare moderată, executat de o singură persoană; melodia corespunzătoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. viridine, engl. viridin, germ. Viridin)
2. (poligr.) colorant verde-gălbui.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. fr andalou)
1. I. referitor la Andaluzia sau la andaluzi.
2. originar din Andaluzia, specific Andaluziei.
3. dialect ~ = dialect vorbit în Andaluzia, variantă de castiliană.
4. II. persoană care face parte din populația de bază a Andaluziei.