Dictionar

Anemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémie)

1. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei din sânge.

2. ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roşii.


Aloxanemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alloxanémie)

1. prezenţa aloxanului în sânge.


Cloranemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chloro-anémie)

1. anemie care prezintă caracterele clorozei.


Indicanemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. indicanémie)

1. prezenţa indicanului în sânge.


Manganemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manganémie)

1. prezenţa manganului în sânge.


Melanemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mélanémie)

1. coloraţie în negru a sângelui, datorită prezenţei pigmenţilor melanici.


Neuranemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. neuranémie)

1. anemie a centrilor nervoşi.


Anemia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/anémier)

1. tr., refl. a (-şi) pierde puterile din cauza anemiei.


Anemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anémique)

1. adj., s. m. f. (suferind) de anemie.

2. adj. (fig.) fără vlagă.


Anemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémie)

1. stare de slăbiciune cauzată de scăderea numărului de globule roşii şi a hemoglobinei din sânge.

2. ~ pernicioasă = stare gravă de anemie în care măduva oaselor nu mai poate forma globule roşii.


Aplastic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aplastique)

1. lipsit de structură, de o formă bine definită.

2. (despre anemie) care nu prezintă indicii de regenerare a globulelor roşii.


Benzolism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. benzolisme)

1. boală profesională datorată manipulării benzolului sau a derivaţilor lui, care se manifestă prin anemie şi leucopenie; benzenism.


Botriocefaloză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bothiocéphalose)

1. boală parazitară produsă de botricefal, caracterizată prin anemie şi tulburări digestive.