Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anémophile)
1. (plantă) a cărei polenizare se face prin intermediul vântului; anemogam.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anémophilie)
1. (bot.) tip de reproducere a plantelor în care polenul este transportat de vânt; polenizare a plantelor anemofile; anemogamie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anémophilie)
1. (bot.) tip de reproducere a plantelor în care polenul este transportat de vânt; polenizare a plantelor anemofile; anemogamie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anémophyte)
1. (bot.) plantă ale cărei flori se polenizează cu ajutorul vântului; plantă anemofilă.
Parte de vorbire: adj., s.f.
Origine: (fr. anémogame)
1. (bot.) (plantă) a cărei polenizare este efectuată de vânt; anemofil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anémogamie)
1. (botanică) un tip de polenizare care necesită acțiunea vântului; anemofilie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. monochlmaydé/s/)
1. adj. (despre flori) cu un singur înveliş.
2. s. n. pl. plante dicotiledonate anemofile, cu flori monoclamidee.