Dictionar

Anestezia

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. anesthésier)

1. (med.) a face insensibil la durere prin anestezie; a provoca o anestezie.

2. (fig.) a face pe cineva indiferent, insensibil.


Anesteziant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. anesthésiant)

1. (produs, substanță) care anesteziază.

2. (produs, substanță) având capacitatea de a anestezia, de a adormi.

3. (sinonim) anestezic.


Anesteziant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. anesthésiant)

1. (produs, substanță) care anesteziază.

2. (produs, substanță) având capacitatea de a anestezia, de a adormi.

3. (sinonim) anestezic.


Anestezic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anesthésique)

1. (substanţă) care produce anestezie; anesteziant.


Anesteziologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anesthésiologie)

1. disciplină medicală care se ocupă cu anestezia.


Cloroformiza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. chloroformiser)

1. a anestezia, a adormi un bolnav cu cloroform.


Eteriza

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. éthériser)

1. tr. a anestezia cu eter.

2. tr., refl. (poet.) a căpăta un caracter eteric, a deveni pur, diafan.


Rahianestezic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rachianesthésique)

1. (anestezic) cu care se efectuează rahianestezia.