angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

angajament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engagement)

1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă.
2. obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.

angajant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. engageant)

1. care angajează; îmbietor, ispititor, atrăgător.
2. care seduce, care atrage.
3. care invită la relații.

angajat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. engagé)

1. adj. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puțin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.
2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care servește conștient o cauză.
3. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă.
4. (militar) care servește pe baza unui angajament voluntar.

angajator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (angaja + tor)

1. persoană, companie sau altă organizație care angajează pe cineva pe un loc de muncă, contra unui salariu.

dezangaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désengager)

1. tr. a elibera de un angajament.
2. refl. a se retrage dintr-un angajament, dintr-o confruntare etc.

reangaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réengager)

1. tr., refl. a (se) angaja din nou.
2. refl. a se angaja în cadrele active ale armatei(după terminarea stagiului obligatoriu).

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.

analist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. analyste)

1. specialist în analiza matematică, informatică, economică, psihologică etc.
2. (psihanaliză) persoană care efectuează o analiză; psihanalist.
3. (inform.) ~ programator = specialist care selectează metodele de utilizat pentru a rezolva o problemă pe computer.
4. (economie) ~ financiar = specialist angajat de bănci, societăți financiare sau persoane fizice, care este însărcinat cu studierea documentelor financiare emanate de companii pentru a trage concluzii despre solvabilitatea acestora, perspectivele acestora și mișcarea titlurilor lor în bursă.

angaja

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. engager)

1. tr., refl. a (se) încadra într-un loc de muncă.
2. tr. a contracta un angajament.
3. a închiria ceva.
4. a atrage după sine o obligație, o răspundere.
5. a antrena într-o acțiune, într-o discuție.
6. refl. a se obliga la ceva, a-și lua un angajament.
7. a apuca un anumit drum.
8. a începe o manevră (de depășire a unui autovehicul, a unei nave).
9. (despre avioane) a intra (fără voia pilotului) într-o poziție nedorită.
10. (despre o ancoră) a se prinde de un obiect pe fundul apei.
11. a pune pucul sau mingea în joc (la hochei, la baschet).

angajament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engagement)

1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă.
2. obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.

angajat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. engagé)

1. adj. (arhit.; despre o coloană) zidită cel puțin cu jumătate din diametrul ei în zidul (stâlpul) cu care face corp comun.
2. (despre oameni) încadrat într-un curent politic, social; (despre literatură) care servește conștient o cauză.
3. adj., s. m. f. (cel) care lucrează într-un anumit loc de muncă.
4. (militar) care servește pe baza unui angajament voluntar.

asigurare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (asigura)

1. acțiunea de a (se) asigura.
2. convenție de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat.