Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. commandité)
1. (asociat) care răspunde solidar nelimitat, cu întreaga sa avere pentru angajamentele societăţii în comandită.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. deponere, după fr. déposer)
1. tr. a pune, a lăsa (un obiect) undeva (în păstrare).
2. a ~ bani = a încredinţa bani spre păstrare (unei instituţii); a ~ mandatul = a renunţa la o demnitate, la o însărcinare specială pe care cineva nu o poate îndeplini; a ~ jurământ = a) a spune tot adevărul într-un proces; b) (despre unii funcţionari, despre militari) a jura în mod solemn pentru respectarea anumitor angajamente.
3. a desfăşura, a executa, a presta (o muncă, un efort).
4. tr., refl. a cădea, a lăsa să cadă la fund (substanţe solide în stare de suspensie sau dizolvare într-un lichid care formează un sediment pe fundul vasului).
5. intr. (jur.) a face o depoziţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. félon)
1. (feudalism) (vasal) care încalcă angajamentele contractate față de stăpân; neloial.
2. (prin ext.) care își trădează angajamentele; trădător.
Parte de vorbire: adj. (rar)
Origine: (ultra- + leal)
1. care este extrem de fidel în respectarea angajamentelor luate, legilor onoarei și probității; extrem de loial.