Dictionar

Anglofob, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. anglophobe)

1. (cel) stăpânit de anglofobie.


Anglofobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anglophobie)

1. ură faţă de englezi, de tot ceea ce este englezesc.


Anglofil, -ă

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. anglophile)

1. (persoană) care manifestă anglofilie; angloman, filoenglez.

2. (persoană) care iubește sau admiră foarte mult Anglia sau Marea Britanie.

3. (antonim) anglofob.


Anglofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anglophilie)

1. termen care desemnează, la o persoană străină națiunii engleze, gustul său pronunțat pentru aspectele culturale și civilizaționale dezvoltate de această țară, precum și influența acestora; anglomanie.

2. (antonim) anglofobie.


Anglofob, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. anglophobe)

1. (cel) stăpânit de anglofobie.